Ce sunt incoterms?

În industria alimentară globală, înțelegerea Incoterms (Termenii Comerciali Internaționali) este importantă pentru un comerț fluid între cumpărători și furnizori. Aceste reguli standardizate, stabilite de Camera Internațională de Comerț (ICC), definesc responsabilitățile vânzătorilor și cumpărătorilor în contractele de comerț internațional. Incoterms specifică cine este responsabil pentru transport, asigurare, taxe vamale și riscuri în fiecare etapă a tranzacției.

Pentru afacerile alimentare B2B, alegerea Incoterm-ului potrivit poate însemna diferența dintre o tranzacție fără probleme și neînțelegeri costisitoare. Fie că tranzacționați cereale vrac, produse congelate, ingrediente speciale sau produse procesate, utilizarea Incoterm-ului corect asigură claritate în distribuția costurilor, obligațiile de livrare și responsabilitățile legale.

‍

Ce sunt Incoterms?

Incoterms sunt un set recunoscut la nivel global de termeni comerciali care definesc rolurile și obligațiile cumpărătorilor și vânzătorilor în tranzacțiile internaționale. Cea mai recentă versiune, Incoterms 2020, include 11 termeni care guvernează transferul de risc, cost și responsabilitate pentru transport.

De la introducerea lor în 1936, Incoterms au fost actualizate periodic pentru a reflecta schimbările din comerțul global. Cea mai recentă versiune, Incoterms 2020, clarifică responsabilitățile în tranzacțiile internaționale, facilitând companiilor din industria alimentară navigarea logisticii comerciale. Detaliile complete și regulile oficiale pot fi găsite pesite-ul oficial al ICC.

‍

Cele 11 Incoterms

Conform Incoterms 2020 ale Camerei Internaționale de Comerț (ICC), există 11 Incoterms care definesc responsabilitățile cumpărătorilor și vânzătorilor în comerțul internațional. Aceste Incoterms sunt categorisite în două grupe:

1. Incoterms pentru orice mod de transport (multimodal) – 7 termeni:
   • EXW (Ex Works)– Vânzătorul pune bunurile la dispoziție la sediul său; cumpărătorul suportă toate costurile și riscurile de acolo.
   • FCA (Free Carrier)– Vânzătorul livrează bunurile unui transportator sau la o locație nominalizată de cumpărător.
   • CPT (Carriage Paid To)– Vânzătorul acoperă costurile de transport până la o destinație specificată; cumpărătorul preia riscul după predarea bunurilor transportatorului.
   • CIP (Carriage and Insurance Paid To)– Similar cu CPT, dar vânzătorul oferă și o acoperire minimă de asigurare.
   • DAP (Delivered at Place)– Vânzătorul livrează bunurile la o locație specificată; cumpărătorul este responsabil pentru taxele de import și vămuire.
   • DPU (Delivered at Place Unloaded)– Vânzătorul livrează bunurile la destinație și este responsabil pentru descărcare.
   • DDP (Delivered Duty Paid)– Vânzătorul acoperă toate costurile, inclusiv vămuirea și taxele, livrând la locația cumpărătorului.
2. Incoterms pentru transport maritim și pe căi interioare – 4 termeni:
   • FAS (Free Alongside Ship)– Vânzătorul livrează bunurile lângă navă în portul de încărcare; cumpărătorul preia de acolo.
   • FOB (Free on Board)– Vânzătorul pune bunurile la bordul navei; cumpărătorul își asumă riscul din acel moment.
   • CFR (Cost and Freight)– Vânzătorul acoperă costurile de transport până la portul de destinație; cumpărătorul își asumă riscul odată ce bunurile sunt încărcate pe navă.
   • CIF (Cost, Insurance, and Freight)– Similar cu CFR, dar vânzătorul oferă și o acoperire minimă de asigurare.

‍

De ce contează Incoterms în industria alimentară

Înindustria alimentară B2B, Incoterms sunt deosebit de importante deoarece:

• Clarifică cine este responsabil pentru transport, asigurare și taxe vamale.
• Ajută furnizorii și cumpărătorii să negocieze contracte cu o confuzie minimă.
• Asigură conformitatea cu reglementările de import/export, ceea ce este crucial pentru produsele alimentare perisabile.
• Reduc riscurilelegate de bunuri sensibile la temperatură, cum ar fi Fructe uscate.

Un Incoterm ales necorespunzător poate duce la costuri neașteptate, întârzieri și potențial alterarea produselor, ceea ce face esențial pentru companiile alimentare să selecteze termeni care se aliniază strategiilor lor de transport și logistică.‍

‍

Incoterms utilizate frecvent în industria alimentară

EXW (Ex Works)

• Cumpărătorulcumpărătoreste responsabil pentru toate costurile și riscurile de transport.
• Adesea folosit când cumpărătorii au propriile capabilități logistice și de manipulare a mărfii.
• Nu este ideal pentru alimente perisabiledin cauza responsibilității prelungite asupra cumpărătorului.

FOB (Free on Board)

• Vânzătorulvânzătoreste responsabil pentru livrarea bunurilor la portul de plecare.
• Cumpărătorulcumpărătorîși asumă responsabilitatea odată ce bunurile sunt încărcate pe navă.
• Folosit frecvent pentru transporturi vrac de cereale, cafea și fructe de mare congelate.

CIF (Cost, Insurance, and Freight)

• Vânzătorulvânzătoracoperă freta și asigurarea până când bunurile ajung în portul de destinație.
• Cumpărătorulcumpărătorîși asumă responsabilitatea odată ce expediția ajunge la destinație.
• Ideal pentru transporturi pe distanțe lungi de produse alimentare ambalate și ingrediente brute.

DAP (Delivered at Place)

• Vânzătorulvânzătoreste responsabil pentru livrarea bunurilor la un loc declarat.
• Cumpărătorulcumpărătorse ocupă de vămuire și taxele de import.
• Util pentru cumpărătorii B2B care necesită livrare de la ușă la ușă a ingredientelor alimentare.

DDP (Delivered Duty Paid)

• Vânzătorulvânzătoracoperă toate costurile, inclusiv taxele vamale și impozitele.
• Ideal pentruingrediente speciale de valoare ridicată cu reglementări stricte de import.
• Cumpărătorii beneficiază de o structură de costuri all-inclusive cu responsabilitate minimă.

‍

Cum să alegi Incoterm-ul potrivit pentru afacerea ta alimentară

La selectarea unui Incoterm, companiile din industria alimentară ar trebui să ia în considerare:

• Tipul produsului: Produsele perisabile necesită termeni mai rapizi și mai de încredere.
• Capabilități logistice: Puteți gestiona dvs. transportul, vămuirea și asigurarea?
• Reglementări de import/export: Unele țări au reguli stricte de conformitate privind siguranța alimentelor.
• Toleranța la risc: Sunteți confortabil să vă asumați responsabilitatea pentru întârzieri, daune sau costuri suplimentare?

De exemplu, undistribuitor european care aprovizionază cacao organică din Africaar putea preferaCIFpentru a se asigura că expediția este asigurată și livrată la portul lor local, în timp ce unexportator en-gros de Orez din Asiaar putea opta pentruFOBpentru a-și gestiona riscul.‍

‍

Greșeli comune de evitat

Selectarea Incoterm-ului greșit poate duce la erori costisitoare, întârzieri ale expedierii și riscuri inutile. Una dintre cele mai frecvente greșeli este alegerea unui Incoterm nepotrivit pentru produsele perisabile. De exemplu, bazarea pe termeni precum EXW (Ex Works) sau FOB (Free on Board) fără a lua în considerare logistica necesară pentru produse alimentare sensibile la temperatură poate expune expedierile unui risc prelungit. Dacă cumpărătorul nu are control asupra transportului frigorific, bunurile se pot strica înainte de a ajunge la destinație.

O altă problemă frecventă este neînțelegerea responsabilităților de cost între cumpărător și vânzător. Unele companii nu reușesc să calculeze cheltuielile suplimentare precum taxele de import, asigurarea sau transportul intern, ceea ce duce la poveri financiare neașteptate. De exemplu, un cumpărător care acceptă un contract CIF (Cost, Insurance, and Freight) poate presupune că toate costurile sunt acoperite, doar pentru a realiza la sosire că manipularea locală în port și taxele de import rămân responsabilitatea sa.

Nesigurarea unei acoperiri adecvate a asigurării este o altă greșeală, în special când se utilizează CIF. Deși CIF obligă vânzătorul să furnizeze asigurare, acoperirea minimă s-ar putea să nu fie suficientă pentru produse alimentare de valoare mare sau fragile. Cumpărătorii ar trebui întotdeauna să clarifice termenii asigurării și să ia în considerare acoperiri suplimentare pentru protecție împotriva incidentelor neprevăzute, cum ar fi deteriorarea sau contaminarea în timpul transportului.

În final, ignorarea reglementărilor vamale specifice unei țări poate rezulta în întârzieri la vămuire, penalități sau chiar respingerea expedierii. Unele țări au reglementări stricte privind siguranța alimentelor, etichetarea și certificarea, iar selectarea unui Incoterm fără a lua în considerare aceste cerințe poate perturba operațiunile comerciale. Pentru a evita acest lucru, companiile trebuie să se asigure că Incoterm-ul ales se aliniază cu cadrul de reglementare și procedurile de import ale țării de destinație.

‍